Tu, Luceafăr, peste vremuri tot lucești fără de moarte
15 ianuarie, în ziua de naștere a Poetului, pășim cu candela iubirii aprinsă în suflete noastre în cel de al treilea mileniu al nemuririi sale. Eminescu a existat întotdeauna, el fiind Steaua de Lumină a poeziei și a demnității noastre.
Eminescu a avut deosebita sensibilitate de a citi în stele destinul Luceafărului, a citi în inima frunzei soarta Codrilor de Aramă și a Pădurii de Argint.
Născut în Zodia Teiului, el e cel mai tandru și cel mai sensibil cântăreț al naturii, al dragostei. iubirea lui e acea azimă caldă pe care o împarte mamei, iubitei, naturii și ...irinia soartei, în schimb la toate s-a stins flămând, cu buzele arse de sete, cu fruntea mai fierbinte ca jăraticul.
Eminescu mai traieste,
Eminescu n-a murit,
Eminescu patimeste,
Cum nimeni n-a patimit.
Versul lui e rugaciune
Ce se plange si se canta,
De-un popor intreg, de-o lume
Nesupusa, neinfranta.
Eminescu deci traieste,
Eminescu va trai
Soarele cat incalzeste,
Luceafarul cat o fi.
Eminescu e faclie,
E o tara cu minuni,
Un izvor cu apa vie,
Care vine din strabuni.
|
|